Odata cu dezvoltarea tehnologiei in general, aeromodelismul a avut parte de mari schimbari, azi fiind posibil pentru orice persoana care doreste sa zboare un aeromodel radiocomandat. Se poate zbura in locuri speciale, dar si pe terenuri mai mici, chiar si in parcari sau pe terenuri de sport. Insa pentru a invata cum si unde se zboara in siguranta este necesara acumularea unor cunostinte minime despre aeromodele.

* Primele incercari de a construi aeromodele s-au inregistrat inca din anul 1865 cand un ceasornicar, Julien, a realizat un model de 39 grame si un metru lungime, cu doua elicii actionate de un motoras de ceasornic, zburand timp de 5 secunde o distanta de 12 metri!
* Un alt moment revolutionar in tehnica zborului mecanic a fost realizat de Alphons Penaud, el fiind primul care a transformat in lucru mecanic rasucirea firelor de cauciuc. Aceasta descoperire a folosit-o la un aeromodel cu anvergura de 45 cm, cu o profunzime a aripii de 11 cm si cu o suprafata protanta de 490 cm2. Cauciucul avea 5 g, elicea realizand 240 de rotatii in total. Aeromodelul cu lungimea de 50 cm, in 13 secunde a parcurs 60 m de zbor, ceea ce inseamna ca a avut 16.6 km/h.
* In 1896 M.V. Tatin, ajutat de Richet, a construit un aeromodel de 33 kg cu 6,60 m anvergura inzestrat cu o elice tractiva si una propulsiva, aparat ce a parcurs cu 17 m/s un traiect de 90 m, folosind un motor cu aer comprimat.
* S-au incercat si aeromodele cu aripi batante: exemplul australianului L. Hargave, care in anul 1891 construieste un aparat cu o suprafata portanta de 1.390 m2, cu o greutate totala de 1.670 kg, care, folosind un motor cu aer comprimat, a zburat 156.5 m in 23 secunde.